vineri, 12 iulie 2013

Ce poți face vara

     Considerând că te plictisești în ultimul hal din varii motive (CHIAR nu ai ce face, deși e cam imposibil; n-ai bani de o excursie; ai fost deja la mare; urăști să ieși din casă; nu ai prieteni etc.) și vrei o sugestie (sau mai multe) despre cum să-ți omori timpul, vin eu cu soluția salvatoare (zic și eu).
  1. Nu-ți irosi timpul. Dacă stai toată ziua pe canapea și te plângi că te plictisești și că e o vară oribilă, nu o să te ajute cu nimic. Gândește-te la ce ai vrut mereu să faci, dar n-ai avut timp (și nu, nu mă refer la o nuntă în Hawaii). Mai ții minte când ai vrut să *introdu activitate dorită aici*, dar aveai altceva mai important de făcut? Acum e timpul. Folosește o agendă. De fiecare dată când vrei să faci ceva, notează. Atunci când vei avea destul timp, poate îți vei pune planurile în aplicare.
  2. Du-te într-un loc drăguț din apropiere și distrează-te. Haide, trebuie să fie ceva. Un parc, un lac, un râu, o pădure, un baraj. S-ar putea să ai surpriza ca unele locuri să fie mai curate și mai bine amenajate decât...litoralul românesc, de exemplu. În plus, contează să te simți bine. Degeaba mergi o săptămână la mare dacă 5 zile plouă și e frig.
  3. Dacă tot ieși la iarbă verde sau vrei să iei vreo boală de piele de la vreun baraj, fă poze. De fapt, fă poze cu aproape orice: planta ciudată pe care ai văzut-o, gândacul cu trei capete, tu în timp ce mănânci grătarul...Adaugă și un zâmbet. Vei putea să i le arăți prietenului tău și apoi să râzi ca un maniac/o maniacă fiindcă tu ai 400 de poze într-o singură lună, iar ei au fost în...Thailanda și au abia 6 poze făcute cu telefonul mobil.
  4. Învață o limbă nouă. Poate puțină portugheză, rusă ori japoneză. Cine știe când cunoștințele tale ar putea deveni utile? În plus, îți poți impresiona prietenii cu limba cea nouă pe care ai învățat-o (sau poți doar să-i jignești fără să înțeleagă).
  5. Devin-o expert/ă în ceva. Flori, Paris, fluturi, Rolling Stones, mustăți, gadgeturi - la finalul verii, vei avea ceva cu care să te mândrești și să uimești lumea (sau să o enervezi).
  6. Campează în curte. Ia-ți câțiva prieteni, un cort, saci de dormit și mergi în curtea din spate. Învingi și căldura, dar ai și experiența unui somn sub cerul (aproape) liber. Opțional, descarcă de pe net un fișier cu sunetele mării, pune-ți căștile în urechi și te vei simți puțin mai departe de casă (sau poți asculta ”Eu vara nu dorm”).În caz că locuiești la bloc...vizitează-ți bunicii sau șantajează convinge un prieten să mergeți undeva la țară.
  7. Bătaie cu apă! Înarmează-te cu pistoale cu apă/sticle/găleți, ia câțiva prieteni și dă-i drumul. Bălăcitul într-o fântână arteziană ar mai fi o opțiune...bizară, dar asigură-te că nu iei vreo amendă. Ori alergatul prin stropitorile din parc.
  8. Citește. Nu, nu vei părea tocilar/ă, ci vei descoperi mai multe. Ficțiune, aventură, sci-fi, de dragoste, romane polițiste - orice e bun. În plus, e mai bine decât să te uiți pentru a 7-a oară la același show plictisitor, nu-i așa?
  9. Începe să colecționezi ceva. Fie că e vorba de etichete pietre colorate sau...pinguini de porțelan - orice e bun. Poți fi în spiritul verii, colecționând scoici, ori poți îmbina simțul estetic cu pasiunea ta și să colecționezi...sticle de parfum vintage. Poate în câțiva ani, colecția ta va valora o avere, cine știe?

sâmbătă, 15 iunie 2013

A dose of...penguins!

Adorabil.Sunt încântați de planul lor malefic.
Aww.
Puțină modă - da, aș purta un clutch pinguin.
Asta e fața mea de câte ori cer ceva.
...și așa reacționez când primesc.
Weehee.

duminică, 12 mai 2013

Miau

   Pisici. Ah, pisici. Animale de companie ce-ți zgârie mobila și-ți lasă încă un covor de blană pe covor. Am întâlnit dimineață un asemenea specimen. Nu știu a cui era. Era neagră. Ei bine, un negru spălăcit, cu porțiuni maro pe spate. Chestia aia năpârlește mai ceva ca o salcie al cărui puf în înghiți pe stradă primăvara. S-a apropiat, mieunând, s-a uitat la mine cu niște ochi uriași, galbeni și nu, nu mi-a trecut calea, deși puțin mi-ar fi păsat, nici n-a fugit, cum fac toate de obicei. În schimb, a venit să facă trasee în formă de 8 printre picioarele mele, cu dorința aia de a-mi umple blugii de sute de firișoare. Mâțele...Apoi a făcut un salt ca un arc stricat și s-a pus pe mâncat...iarbă. O fi durut-o capul. Am stat și m-am gândit: ”Hey, cum reacționează pisicile care mănâncă iarba mâței?” Și am aflat. Așa:
    Ha. Arată de parcă se lovesc jucării pentru pisici imaginare în timp ce se tăvălesc în puf și dansează macarena. 
    Sau poate văd saci cu Whiskas. Uriași. Ori șoareci, pentru ălea mai tradiționaliste. 
      Măcar se mișcă. În schimb, dacă pui folie de aluminiu unei pisici pe cap, cică se întâmplă...cam așa ceva.
     Poziția de dictator nebun (și fără gât) e neprețuită. Și adorabilă. Dar nu toate pisicile-s adorabile...
     Îmi arde retina. Trebuie să ai coșmaruri dacă te trezești noaptea și vezi...asta. Arată ca un dihor chel care e gata să-ți mănânce sufletul.
   Mi-am revenit. Bună, pisi. Uite cât de dulce e! E atât de dulce, încât o știe.
   Și pentru oricine vrea să ajungă doamna nebună cu 78 de pisici...

 

    


duminică, 28 aprilie 2013

O altă aniversare


  A mai trecut un an. Ziua mea, din nou. E parcă ceva diferit. A fost o zi frumoasă, însorită. Am râs, m-am bucurat de tot. Mi-au rezistat chiar și buclele. Marfă. Slavă Cerului că nu a plouat, m-aș fi transformat într-un abțibild. Am primit cadouri drăguțe și am avut prietenii aproape. Aș face bine să mut crinii în altă cameră, nu vreau să-mi vină de hac niște flori. Nu-mi vine să cred cât de repede a trecut ziua. Mă întreb cum va fi anul viitor...

miercuri, 17 aprilie 2013

Flower mood

    Iar m-a molipsit febra asta a ...primăverii. Am găsit printre fișiere niște poze drăguțe, așa, cu iz de natură, am observat că aveau ceva în comun și am hotărât să cercetez puțin situația. Fără mai multe prezentări...tuneluri (sau tunele? Parcă erau acceptate ambele variante)! Nu orice fel, însă.
        Acesta e Tunelul Wisteria din Kawachi Fuji Garden, Japonia. Coșmarul astmaticilor și oamenilor cu alergii, raiul îndrăgostiților. De fapt, s-ar putea ca EA să cam uite la EL dacă ar duce-o la întâlnire într-un loc precum ăsta.
    Uitați-vă la locul ăsta! Oare cât au muncit bieții oameni pentru asta? Oricum, mult nu rezistă florile...Și ce fel de salcâm mutant e ăla? Mă întreb cum miroase acolo.
   
    Iar salcâmul ieșit din comun care crește sfidând orice lege a fizicii. Ăsta e mai scurt, totuși. O, sunt și flori mov pe margini. Nu la fel de colorat, dar tot drăguț. Poza a fost făcută în curtea unui palat sau ceva de genul. Fain.
    Acest tunel n-are flori, dar tot e superb. Vreau să spun....uite câtă verdeață! E ca o pădure într-o cutie. Și mai este și o cale ferată (cam strâmbă, ce-i drept) pe care merg oameni obișnuiți zilnic și îndrăgostiți care vor să testeze ideea de ”Până moartea ne va despărți.”
       Uite îndrăgostiții...

...și trenul.”Choo, choo, here I come!”

       În plus, locul acesta e mult mai aproape de noi. E în Klevan, Ucraina și se numește Tunelul Dragostei. Cu siguranță ajung acolo într-o zi. Nu când vine trenul, asta e clar. 

duminică, 24 martie 2013

Nuuu!

   Săptămâna trecută a fost chiar călduț. Însă joi, ca o premoniție, a revenit în forță răceala care îmi tot dădea târcoale de ceva vreme. Vineri s-a răcit așa, brusc, iar ieri, când m-am trezit, am rămas mască - ningea ca-n paradis. Oh-oh. A, da, ca și cum n-ar fi fost de ajuns, trebuia să plec în alt oraș. A fost o luptă până la autocar. Știu că sunt slabă, dar mă lua vântul pe sus.
   Speram să vină primăvara cu adevărat, dar nu s-a întâmplat. Ah, după toată perioada asta absolut drăguță, vin Babele înapoi. Ori poate au avut întârziere (au luat trenul, hehe), cine știe? Nu-i nimic, probabil ne vom sătura și vara asta de caniculă și arsuri solare...

vineri, 15 martie 2013

Poveste tristă

   Acel moment când și micile făpturi ne dovedesc faptul că pot simți atât dragoste, cât și suferință - povestea următoare a fost publicată în câteva ziare din Franța care s-au vândut ca pâinea caldă și a impresionat oamenii până la lacrimi.

    O biată rândunică a fost lovită de o mașină după ce a zburat la joasă înălțime deasupra unei străzi. Partenerul său a venit lângă ea, în ciuda faptului că putea fi și el lovit oricând.
      I-a adus mâncare și i-a stat aproape, plin de compasiune și dragoste.

     Totuși, după ce s-a întors a doua oară cu mâncare, a descoperit că micuța lui soție se stinsese. Disperat, a încercat să o miște, refuzând să creadă că și-a dat sufletul, efort rar întâlnit în rândul păsărilor...
      A țipat la ea, sperând că își va reveni...
 A ajuns să își plângă durerea cauzată de moartea perechii sale...
 
        Nu s-a mișcat de lângă ea până ce oamenii nu au luat-o din stradă.
      Și unii spun că animalele nu pot simți nimic...Trist, dar e o lecție de atașament incontestabil.